Transplantul de organe şi ţesuturi Imprimare Email

Prin transplantul de ţesuturi şi/sau organe se înţelege activitatea medicală complexă care, în scop terapeutic, înlocuieşte ţesuturi şi/sau organe compromise morfologic şi funcţional, din corpul unui subiect uman cu altele similare, dovedite ca fiind sănătoase.

În ultimii 30 de ani, problema etică a transplanturilor a devenit din ce în ce mai complexă. Progresul tehnicilor, evoluţia imunologiei, geneticii şi biologiei moleculare, creşterea cererilor comparativ cu numărul restrâns de donatori, au făcut ca aceste probleme şi dileme etice legate de transplant să devină din ce în ce mai complexe.

Consimţământul informat, acordul donatorilor şi al familiei, expres exprimat, constatarea legală a momentului morţii, au atras şi atrag încă multe controverse, modificând raportul etică-ştiinţă.

 

Cadrul legislativ

Din textele tuturor documentelor internaţionale referitoare la drepturile omului se desprind spre a fi aplicate la prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe de origine umană câteva idei călăuzitoare, cum ar fi: corpul omenesc este sacru, intangibil, trebuie respectat atât în timpul vieţii cât şi după moarte; corpul omenesc nu poate să facă obiectul nici unui comerţ. Există în legi indicaţii clare referitoare la consimţământul pentru prelevarea de organe de la persoane vii, dar şi la donarea post-mortem (prin constatarea morţii clinice este interzisă prelevarea, dacă donatorul nu a pierdut ireversibil şi total funcţiile cerebrale, dar se precizează că aceasta nu exclude ca unele funcţii ale anumitor organe să fie menţinute în viaţă artificial).

Pentru legislaţia românească în domeniul transplantului de organe şi ţesuturi vezi aici.

 

Principii speciale ale transplantului

  • Să respecte demnitatea persoanei (donator, primitor, medic)
  • Să aibă scop terapeutic
  • Să fie anonimă
  • Să respecte viaţa şi chiar moartea persoanei umane
  • Să respecte drepturile omului şi dimensiunea duhovnicească a existenţei chiar din momentul conceperii acesteia
  • Să nu fie determinat de oportunităţi politice sau economice, de curiozităţi medicale

 

Consimţământul

Prelevarea de ţesuturi şi organe umane de la persoane în viaţă se poate efectua de la persoane majore, în viaţă, cu capacitate mintală deplină, numai dacă nu există un pericol pentru viaţa donatorului şi cu consimţământul scris, liber, prealabil şi expres al acestuia.

Se interzice prelevarea de organe şi ţesuturi umane de la potenţiali donatori minori, precum şi de la persoanele lipsite de discernământ, aflate în viaţă. Se acceptă prelevarea de măduvă osoasă şi de la minori, dar numai în beneficiul fratelui/surorii acestuia, cu consimţământul părinţilor. Refuzul minorului împiedică prelevarea.

Prelevarea de ţesuturi şi organe umane de la persoanele decedate se face numai dacă moartea cerebrală a fost confirmată medical. Prelevarea se poate face numai cu acordul scris al familiei (soţ, părinte, copii, frate/soră) sau, în absenţa acestora, cu consimţământul persoanei autorizate în mod legal pentru a-l reprezenta pe defunct. Dacă prelevarea se face de la un decedat minor, este necesar consimţământul scris al părinţilor sau reprezentantului legal.

Medicii care constată moartea cerebrală - pe de o parte - şi cei care efectuează prelevarea şi transplantul trebuie să facă parte din unităţi funcţionale sau servicii distincte.

Donatorul

În cazul donatorului viu, transplantul se va face cu respectarea următoarelor norme:

  • donatorul să fie major şi în deplinătatea facultăţilor mintale
  • donatorului să i se garanteze că viaţa nu-i va fi pusă în pericol
  • donatorului să îi fie prezentate riscurile şi consecinţele asupra sănătăţii şi asupra capacităţii de muncă pe care prelevarea de organe le poate provoca
  • donatorul să-şi fi dat în mod liber, expres, conştient şi informat consimţământul scris pentru prelevare, sau în cazul minorilor consimţământul să fie dat de către părinţi sau tutorii legali, cu respectarea libertăţii minorului
  • actul de donare să fie expres şi nu prezumat

În cazul donatorului decedat:

  • echipa care a constatat decesul nu poate fi aceeaşi cu echipa care urmează să facă transplantul
  • medicii care constată decesul sunt responsabili pentru situaţiile în care moartea nu a survenit efectiv sau nu a fost bine constatată.

Primitorul

Îşi va da consimţământul în scris pentru efectuarea transplantului, după ce va fi informat obiectiv asupra şanselor de reuşită ale transplantului.

În selecţionarea pacienţilor cărora urmează să li se efectueze transplantul trebuie avute în vedere:

  • urgenţa transplantării
  • posibilitatea de reuşită
  • previziunea ca organul să se poată transplanta
  • prioritatea cererii

Întrucât transplantul are caracter terapeutic, selecţia pacienţilor nu trebuie viciată de motive de ordin rasial, social, economic, religios ci va fi determinată de condiţii optime de reuşită a transplantului şi de finalitatea acestuia.

 

Documente

 

O dată pe lună trimitem informații esențiale despre activitatea noastră. Nu le rata.

Formatul preferat (opțional)

Sprijină această activitate printr-o donație!

doneaza doi la suta din impozit pentru provita

Abonare la newsletter
Conectează-te cu noi prin...

provita bucuresti la youtube provita bucuresti la vimeo

consiliere pentru femeile insarcinate

mama purtatoare

programul educational vreau sa aflu

actiuni in instanta

Avocat

Misiunea noastră: Să ocrotim copilul născut şi nenăscut aflat în dificultate, fără discriminare, până la integrarea sa în familia naturală.

Condiţii de utilizare: Copyleft - Conţinutul saitului este proprietatea intelectuală a persoanei juridice „Asociaţia PRO VITA București”. Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons License. Găzdure: Bogdan I. Stanciu photography