„Restabilirea ordinii naturale – O agendă pentru România” Imprimare Email

„Restabilirea ordinii naturale – O agendă pentru România”

Autori: PRO VITA București (colectiv)

Editura Basarabii Media, București, 2016, 212 p.

„Restabilirea ordinii naturale” este o lucrare care își propune să ofere o viziune coerentă asupra chestiunilor referitoare la viață și familie, explicând cum sunt acestea interconectate, în acord cu demnitatea umană și cu Dreptul Natural. Cartea este destinată în primul rând politicienilor, juriștilor, absolvenților și practicienilor în domeniul științelor politice.

 

PREZENTAREA CĂRȚII

Nu pare foarte potrivit să descriem Revoluția Culturală care a transformat (deformat?) Occidentul în cursul ultimelor decenii ca proces al liberalizării. De fapt, contrariul este adevărat: un cod moral a fost mai întâi denunțat ca „perimat” sau „prea riguros” și înlocuit cu un cod moral nou, diferit în conținut, dar aplicat cu aceeași rigoare, dacă nu chiar cu o rigoare mai mare. Și, în timp ce drepturile și libertățile unora au fost lărgite, drepturile și libertățile altora au fost anulate radical și brutal: dreptul femeii la avort a fost obținut pe seama dreptului la viață al copilului nenăscut, dreptul cuplurilor de a divorța înseamnă pierderea dreptului copiilor de a crește cu ambii părinți, dreptul homosexualilor de a-și expune public înclinațiile înseamnă expunerea restului societății la o continuă luare în derâdere a propriilor convingeri morale (sau mai bine zis, nu a convingerilor lor subiective, ci a adevărului moral obiectiv). Acest lucru, combinat cu restricții severe în ceea ce privește libertatea de exprimare a acelora care nu acceptă noul cod moral, are implicații evidente asupra capacității lor de a transmite valorile morale noii generații. Prin urmare, în niciun caz nu putem vorbi de o societate „mai liberă” sau „mai iluminată”, ci de o societate formată din egoiști brutali. Diferența reală între trecut și prezent este aceea că fostul cod moral era în acord cu Dreptul Natural, iar cel de astăzi este opus acestuia.

Revoluția Culturală a fost, mai mult decât orice, o revoluție „sexuală”. Ea a modificat profund modul în care societatea privește sexualitatea, transformând-o într-o marfă care ar trebui să fie disponibilă în orice moment, pentru toate persoanele, în toate formele posibile. În acest scop, actul sexual a trebuit să fie disociat de scopul său primar, procrearea, și de toate responsabilitățile asociate cu acesta: societatea contemporană vrea sex fără procreare – și procreare fără sex. Acesta este sensul „planificării familiale” și al „controlului nașterilor”, ceea ce include nu numai un control deplin asupra procreării sau nu a unui copil, ci și asupra calităților și caracteristicilor pe care acest copil să le dețină. Inevitabil, ideea însăși de „planificare” și „control” implică faptul că, dacă ceva merge prost, soarta poate fi corectată. Un copil care nu a fost „planificat” sau care este considerat a nu corespunde aspirațiilor părinților, poate fi cu ușurință îndepărtat prin avort.

Proliferarea unor astfel de practici are consecințe inevitabile asupra modului nostru de conviețuire. A „planifica” și a „controla” existența și identitatea genetică a altora înseamnă a desconsidera demnitatea lor umană nativă și, în cele din urmă, de a-i deposeda de dreptul lor la viață sau de a-i aservi. În același timp, dacă este general acceptată ideea disocierii actului sexual de scopul procreării, atunci ideea conform căreia relațiile sexuale între persoane de același sex sunt „egale” cu relațiile conjugale între un bărbat și o femeie va părea, deodată, plauzibilă. Dacă relațiile sexuale au singurul scop de a aduce plăcere „partenerilor”, atunci pare că nu contează cine sau ce sunt acești „parteneri” și pare discriminatoriu a nu permite căsătoriile homosexuale sau poligame. Conceptul de căsătorie este, prin urmare, profund modificat, și odată cu el, conceptul de familie.

Viața, căsătoria și familia sunt aspecte interconectate, și o decizie derivă din alta. „Revoluția Sexuală” vine la pachet – poate fi acceptată sau respinsă, dar este practic imposibil să se accepte doar unele părți și să fie respinse celelalte. Cine consideră folosirea contraceptivelor ca „normală” trebuie să accepte și homosexualitatea, iar cine a acceptat procrearea asistată, va găsi greu argumente contra avortului.

Odată ce această interdependență este înțeleasă, trebuie luată o decizie fundamentală. Aceia care doresc să oprească declinul civilizației în Occident și să răstoarne Revoluția Culturală trebuie să fie consecvenți în argumente – altfel, nu vor fi auziți.

În această lucrare, ne propunem, prin urmare, să oferim o viziune coerentă asupra chestiunilor referitoare la viață și familie, explicând cum sunt acestea interconectate, în acord cu demnitatea umană și cu Dreptul Natural.

Patruzeci sau cincizeci de ani au trecut de când Revoluția Culturală a cunoscut apogeul, iar efectele sale dăunătoare devin din ce în ce mai vizibile: dezintegrarea familiilor, declinul ratelor de fertilitate cu mult sub nivelul de reproducere, societăți atomizate și îmbătrânite, sisteme de asistență socială în pragul colapsului. A devenit evident că ideologia hedonistă și stilul de viață hedonist ce au fost promovate de Revoluția Culturală nu sunt sustenabile. Într-adevăr, Revoluția Culturală va distruge rapid orice societate care o îmbrățișează. Pentru cei ce privesc astăzi situația Occidentului, Revoluția Culturală și-a pierdut complet farmecul și credibilitatea.

Cu această pierdere a credibilității, șansele inversării acestei Revoluții Culturale autodistructive cresc. Totuși, o strategie care să conducă la această inversare este de mare urgență. Fără dubiu, „realizările” Revoluției Culturale (precum legalizarea avorturilor, legalizarea eutanasiei sau recunoașterea „căsătoriilor” între persoane de același sex) sunt mult prea autodistructive pentru a dura mult – dar există un motiv de temere că această autodistrugere va afecta sever și „partea sănătoasă” a societății occidentale, care nu este de acord cu aceasta. Dacă, de exemplu, o întreagă generație de tineri este educată, ca urmare a înțelegerii greșite a moravurilor sexuale, într-un mod care îi face să nu poată deveni soți și părinți buni, acest lucru va rupe continuitatea tradiției valorilor morale care au construit civilizația occidentală. Cu alte cuvinte, mai avem doar o fereastră de timp foarte îngustă, de zece-douăzeci de ani. Dacă nu folosim această fereastră de timp, atunci civilizația occidentală, ca urmare a îmbrățișării unei ideologii perverse, poate prea bine să se fi autodistrus: și în loc să continue să existe având „valori noi”, pur și simplu își va înceta existența.

 

O dată pe lună trimitem informații esențiale despre activitatea noastră. Nu le rata.

Formatul preferat (opțional)

Sprijină această activitate printr-o donație!

Abonare la newsletter
Conectează-te cu noi prin...

provita bucuresti la youtube provita bucuresti la vimeo

consiliere pentru femeile insarcinate

mama purtatoare

programul educational vreau sa aflu

actiuni in instanta

Avocat

Misiunea noastră: Să ocrotim copilul născut şi nenăscut aflat în dificultate, fără discriminare, până la integrarea sa în familia naturală.

Condiţii de utilizare: Copyleft - Conţinutul saitului este proprietatea intelectuală a persoanei juridice „Asociaţia PRO VITA București”. Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons License. Găzdure: Bogdan I. Stanciu photography