Conferința „Educația sexuală și sexualizarea copiilor. Situația din Marea Britanie” Imprimare
Vineri, 06 Martie 2015 19:45

Pe 16, 17 și  19 martie, Antonia Tully, coordonatoare a Proiectului „Safe at School” (În siguranță la școala) din Londra, Marea Britanie, a ținut un ciclu de conferințe la București și Timișoara despre nocivitatea orelor de educație sexuală pentru copii. Tema conferințelor sale a fost: „Educația sexuala și sexualizarea copiilor. Situația din Marea Britanie”. (video aici) Organizatori: Asociația provita Media, Asociația PRO VITA filiala București, Asociația Medicilor Catolici din București, Asociația Darul Vieții.

Dim lights Embed Embed this video on your site

Evenimentele au fost organizate în contextul în care în România se pune tot mai insistent problema introducerii educației sexuale ca materie obligatorie în școli. Deși nimeni nu contestă necesitatea îndrumării copiilor într-o lume în care sunt supuși unui bombardament informațional continuu, se pune întrebarea cum și cine are această sarcină. Trebuie educația sexuală să însemne studierea explicită a aspectelor referitoare la actul sexual și contracepție, sau să se concentreze pe impactul moral și sufletesc al intimității, mai ales al intimității prea timpurii? Ar trebui ca aceste aspecte să fie „standardizate” și lăsate în grija funcționarilor statului sau ar trebui să fie o preocupare a părinților, care cunosc cel mai bine gradul de dezvoltare psiho-emoțională al copiilor lor?

Iată întrebările la care este chemată să le răspundă părinților din România d-na Antonia Tully, folosind experiența Marii Britanii, una din țările în care educația sexuală se face de timpuriu.

Pe parcursul celor trei conferințe, dna Tully a abordat chestiuni despre modul de predare a acestor ore, pretextele ce stau la baza promovarii acestei materii in școli, impactul asupra copiilor și ce putem face noi, parinții, in rolul de educatori primari in protejarea copiilor de astfel de ore. Domnia sa s-a referit in principal la programa școlara pentru copiii de 5-11 ani din Marea Britanie.

Iată principalele idei care se desprind din conferința dnei Tully:

1. In școlile din Marea Britanie, in prezent, se folosesc  materiale grafice explicite, pentru a invața copiii despre relațiile sexuale.  Parinții sunt excluși, lor nu li se arata nimic din ceea ce se preda la ore. Iar  copiii sunt traumatizați.

Spre exemplu, programul „Living and growing” (Creștere și dezvoltare) le prezinta copiilor de  5-11 ani organele lor sexuale și  le face cunoscut copiilor cu acestea; ii introduce in ceea ce inseamna actul sexual; normalizeaza relațiile sexuale la copii.

2. Impactul acestor ore asupra copiilor: este o intervenție brutala in inocența și intimitatea copilului. Toata rezerva naturala a copilului de respingere fireasca a chestiunilor sexuale este destabilizata și distrusa. Este contrar dezvoltarii normale a copilului. Copilul se simte prins intr-o capcana intre școala și familie, pentru ca una i se spune acasa și complet alta la școala. Odata ce imaginile sexuale sunt așezate, prin aceste ore, in mintea copilului, nu i le mai poate scoate nimeni de acolo.

3. Cum sunt tratați parinții: Școlile nu arata toate materialele de educație sexuala parinților. Practic, parinții sunt ignorați de catre factorii de decizie. Din aceasta cauza, parinții se gasesc in conflict cu școala. Școala pune accent pe „experți instruiți”, care le vorbesc copiilor despre sexualitate și relațiile sexuale. Mass-media perpetueaza mitul ca parinții nu pot și nu vor sa vorbeasca cu copiii lor despre sexualitate și chestiuni care țin de sex. Exista insa mulți parinți care au inceput sa ia atitudine fața de aceasta abordare a școlilor.

4. Pretextele pentru mai multa educație sexuala in școli și chiar presiuni pentru obligativitatea acesteia sunt: reducerea sarcinilor la tinere; protejarea copiilor de abuzul sexual și, mai nou,  combaterea harțuirii homofobe. Totuși, nu exista nici o dovadă că educația sexuală reduce sarcina la adolescente. În Marea Britanie a avut loc o scădere în ansamblu a sarcinii la adolescente din 2008, dar acest lucru se datorează: utilizării mai intense a contracepției de lungă durată; imigrării; duratei mai lungi de școlarizare a copiilor; declinului, in paralel, al abuzului de alcool și de droguri. Nu există nici cea mai mică dovadă că educația sexuală ar contribui la această scădere.

De asemenea, nu există dovezi că copiii care nu primesc educație sexuală sunt mai vulnerabili la abuzul sexual asupra copilului; ba dimpotrivă, l-ar putea trece cu vederea. În ultimele trei mari scandaluri de abuz sexual din Marea Britanie, s-a constatat, în urma rapoartelor făcute, că lucrătorii medicali care ofereau contracepție fetelor de 13 ani treceau cu vederea abuzul. Ei erau preocupați mai degraba sa le respecte acestor copii drepturile lor sexuale, decat sa se intrebe de ce aveau nevoie aceștia de atata contracepție. Referitor la intimidarea homofoba,  la fel, nu exista nici o dovada ca exista o intimidare din cauza orientarii sexuale. Ei se pot tachina unii pe alții din cauza ca sunt prea grași, prea slabi, au parul roșu, poarta ochelari etc. dar nu cu privire la orientarea sexuala, pe care copiii nu o iau in seama la aceasta varsta. Intimidarea homofoba este doar o perdea de fum in spatele careia se promoveaza homosexualitatea din clasele primare.

Care ar fi  abordarea buna, propusa de dna Antonia Tully?

  • Părinții sunt experți in invațarea propriilor lor copii despre chestiuni ce țin de sexualitate
  • Școala trebuie sa sprijine și sa incurajeze parinții in acest rol
  • Nu trebuie sa existe nici un fel de prezentare a activitații sexuale la clasa

Urmatoarele documente internaționale vin in sprijinul parinților in poziția lor de educatori principali ai copiilor lor in aceste chestiuni:

1. Art. 2. din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale

„Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice.

2. Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului

„Art. 5 Statele părţi vor respecta responsabilităţile, drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor naturali ai copilului sau, după caz şi conform tradiţiei locale, membrilor familiei lărgite sau comunităţii, tutorilor sau altor persoane care au, prin lege, copii în îngrijire, de a asigura, de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, îndrumarea şi orientarea necesare în exercitarea de către copil a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie.”
„Art. 14 (2) Statele părţi vor respecta drepturile şi obligaţiile părinţilor sau, după caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului de a-l îndruma în exercitarea dreptului sus-menţionat, de o manieră care să corespundă capacităţilor în formare ale acestuia.”

3. Declarația Universală a Drepturilor Omului, Articolul 26:

„Părinții au dreptul de prioritate în alegerea felului de învățământ pentru copiii lor minori.”

La sfarsitul fiecarei conferinte, participantii au intretinut un dialog viu cu dna Tully, care a mai subliniat ca suntem norocosi ca acest tip de educatie nu este obligatorie in scolile din Romania si ca exemplele proaste deja exista, au produs efecte nocive si nu le putem prelua pur si simplu.