Malpraxis medical, dreptul la viață, eugenism (M.P. c. România / CEDO) Imprimare Email
Vineri, 28 Septembrie 2012 15:06

Pro-vita București, împreună cu Alianța Familiilor din România și Centrul European pentru Lege și Justiție, au intervenit ca terță parte în cauza M.P. și alții contra România, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în favoarea statului român.

În acest caz au existat trei reclamanți: un cuplu și fiul lor, conceput prin inseminare artificială și născut fără tibie. Părinții au considerat că au dreptul la despăgubire împotriva pierderii suferite de copil prin faptul de a fi născut cu handicap (wrongful life) și pentru prejudiciul suferit de către părinți din cauza nașterii (wrongful birth). Mama copilului a deplâns faptul că nu a întrerupt sarcina, lucru pe care l-ar fi făcut ar fi făcut dacă ar fi fost informată/sfătuită de către medici în timpul sarcinii, cu privire la starea de sănătate a copilului ei nenăscut. În drept, reclamanții au susținut un „drept fundamental al unei ființe umane să nu fie rezultatul unui act medical de malpraxis” drept care, potrivit lor, se încadrează în categoria drepturilor prevăzute de dreptul la viață (articolul 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului) și de dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 8 din Convenție).

Cu alte cuvinte, Curtea a fost sesizată pe o pretinsă încălcare a „dreptului la a avea un copil sănătos”.

În intervenție, cele 3 ONG-uri au argumentat că:

  • articolul 2 al Convenției nu garantează „dreptul de a nu fi născut” (wrongful life) ci doar dreptul la viață, care în România este garantat din săptămâna a 14-a
  • copilul nu este rezultatul unei erori medicale
  • articolul 8 al Convenției nu garantează părinților un drept de a nu naște un copil handicapat (wrongful birth)
  • obligațiile pozitive ale Statului român pe terenul articolului 8 al Convenției au fost îndeplinite

În data de 15 aprilie 2014, Curtea a decis să respingă aplicația ca inadmisibilă:

  • La pretenția „wrongful life”, Curtea s-a abținut de la a decide existența unui drept al copilului handicapat „de a nu naște, de a nu fi rezultatul unei erori medicale, sau de a fi viu, sănătos și nesuferind din cauza neglijenței altora”. Curtea a evitat să decidă „dacă acest pretins drept poate fi inclus în sau contrastând cu” dreptul aplicantului „de a decide cum și când viața sa trebuie să se încheie, în situația în care acesta/aceasta s-ar afla în poziția de a-și formula propria dorință de a acționa”.
  • Cu privire la pretenția de „wrongful birth”, adică dreptul părinților încălcat de nașterea copilului lor handicapat, Curtea a reafirmat poziția sa anterioară din controversata cauză Costa și Pavan c. Italia, (no. 54270/10), în conformitate cu care „dorința părinților de a concepe un copil neafectat de o boală genetică este o formă de exprimare a vieții private și de familie” și ca atare cade sub incidența Articolului 8 al Convenției. Totodată Curtea a mai notat că autoritățile naționale (române) au recunoscut violarea drepturilor părinților și le-au acordat compensații, concluzionând astfel că părinții nu mai sunt victime, în sensul Convenției.


DOCUMENTE

Aplicația („statement of facts”) [pdf]

Intervenția ca terță parte (European Center for Law and Justice, Pro-Vita Bucuresti, Alianța Familiilor din România) [pdf]

Decizia Curții [pdf]

 

O dată pe lună trimitem informații esențiale despre activitatea noastră. Nu le rata.

Formatul preferat (opțional)

Sprijină această activitate printr-o donație!

Abonare la newsletter
Conectează-te cu noi prin...

provita bucuresti la youtube provita bucuresti la vimeo

consiliere pentru femeile insarcinate

mama purtatoare

programul educational vreau sa aflu

actiuni in instanta

Avocat

Misiunea noastră: Să ocrotim copilul născut şi nenăscut aflat în dificultate, fără discriminare, până la integrarea sa în familia naturală.

Condiţii de utilizare: Copyleft - Conţinutul saitului este proprietatea intelectuală a persoanei juridice „Asociaţia PRO VITA București”. Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons License. Găzdure: Bogdan I. Stanciu photography