Analize
Definiția și funcțiile sociologice ale familiei în spațiul cultural românesc
Duminică, 16 Februarie 2020 14:29

[descarcă pdf]

În faţa complexităţii deconcertante de forme, relaţii şi procese prin care se exprimă astăzi familia în diferite contexte culturale, apreciem ca oportună re-afirmarea succintă a opțiunilor sociale, culturale și legislative care definesc raporturile dintre organizarea familială şi societate în România.

Respectând alegerea fiecărei țări, societăți și epoci pentru un sistem familial sau altul, cerem ca opțiunile românilor să fie, de asemenea, respectate. Cu alte cuvinte, succinta prezentare care urmează este și un manifest al opoziției față de presiunile politico-ideologice venite dinspre unele țări și organisme internaționale care solicită schimbări radicale în legislația familiei din România. Din perspectiva autorilor prezentei analize, aceste schimbări sunt contrare intenției, naturii și consistenței țesăturii sociale autohtone, așa cum au fost și alte schimbări impuse în istoria recentă.

Ce este familia?

Din punct de vedere sociologic și legal, familia este grupul de persoane care relaționează în baza unor legături de sânge (faptul biologic al descendenței), a căsătoriei (act juridic) sau a adopției (act juridic ce care produce efecte identice cu descendența naturală). Orice alt temei (de ex. concubinajul) pentru recunoașterea relației de familie excede cadrului stabilit de Constituția României (art. 48).

Tipuri de familie recunoscute în România:

  • familia nucleară (soți căsătoriți + eventualii copii, naturali sau adoptați),
  • familia monoparentală (un părinte + copiii săi, naturali sau adoptați),
  • familia lărgită sau extinsă (mai multe generații care locuiesc în aceeași gospodărie),
  • familia extinsă modificată (mai multe generații care nu se gospodăresc împreună, dar au relații apropiate),
  • familia tulpină (unul dintre descendenți rămâne cu părinții și preia gospodăria).

Funcțiile sociologice pe care le îndeplinește familia:

  • funcția de regulator al relațiilor sexuale (ex: interzicerea incestului, impunerea fidelității între soți, interzicerea recunoașterii formelor alternative relațiilor între soți),
  • funcția de procreare: nașterea și creșterea copiilor,
  • funcția de socializare: familia ca grup primar optim prin care individul asimilează comportamente, limbaj, modele social culturale și se integrează social,
  • funcția psiho-afectivă: familia oferă mediul psiho-afectiv cel mai important și echilibrant pentru formarea și afirmarea personalității,
  • funcția protectivă: îngrijirea și protecția de către părinți a copilului, dar și a oricărui alt membru al familiei sau a părinților vârstnici de către copii,
  • funcția de status social: oferă membrilor săi un status social recunoscut în social și juridic: tată, mamă, fiu, frate etc,
  • funcția economică: familia funcționează ca o unitate cu un buget comun propriu familiei și în multe cazuri și ca unitate producătoare (gospodării proprii, asociații/întreprinderi familiale).

Ce este… și ce nu este căsătoria?

Căsătoria este un angajament reciproc luat de un bărbat şi o femeie în faţa autorităţilor publice. Prin încheierea căsătoriei, autoritatea se obligă la rândul său să acorde și să garanteze cel mai extins grad de protecție singurului fel de relaţie care, prin procreare, contribuie la continuitatea istorică a națiunii și la progresul societății umane în general. Pentru aceste motive, căsătoria are un statut special în legislație și Constituție.

Căsătoria nu este legiferarea unei relații de iubire sau afecțiune, indiferent cine sunt cei angajați în aceasta. Legea nu recunoaște o realitate subiectivă, deoarece aceasta nici nu poate fi constatată şi nici confirmată în mod obiectiv.

De ce legea ocrotește doar căsătoria și nu alte forme de conviețuire, precum concubinajul?

Legea trebuie să facă distincție clară între căsătorie și concubinaj, întrucât căsătoria:

  • prin caracterul său oficializat, prin angajamentul public luat de soți, este un puternic factor de coeziune și stabilitate care protejează și oferă condițiile optime pentru creșterea și educarea copiilor (interesul superior care trebuie tutelat fiind cel al copilului, prioritar față de oricare interes al adulților);
  • are temei în imperativul ocrotirii sănătății publice (prin promisiunea de fidelitate reciprocă a soților), al solidarității sociale (prin obligațiile create între soți) și în necesitatea creșterii demografice (imperativ de siguranță națională);
  • are temei istoric (principiile istorice ale tradițiilor democratice ale poporului român sunt precizate în art. 1 din Constituție).

Dincolo de aspectele care privesc viața privată, căsătoria nu este un simplu contract între persoane adulte, ci are statutul unei instituții publice de importanță majoră. Orice modificare în regimul juridic al căsătoriei are implicații pentru întreaga societate.

București, ianuarie 2020

 
Drepturile omului sau Dreptul Natural?
Vineri, 07 Februarie 2020 19:41

[descarcă pdf]

Sunt drepturile omului o instanță morală și juridică perfectă? În ultimii ani, atât forțele conservatoare, cât și cele „progresiste” au încercat să folosească drepturile omului ca bază pentru agendele lor. De exemplu, în timp ce oponenții avortului au încercat să invoce dreptul la viață (care, fiind un drept fundamental, este consacrat în toate documentele majore cu privire la drepturile omului), susținătorii au încercat să demonstreze că „dreptul la avort” este implicit conținut în documente internaționale general recunoscute. Dispute similare au avut loc și pe tema homosexualității, eutanasiei, utilizării tehnicilor de asistare medicală a procreației ș.a.m.d.

Nu este scopul nostru să intrăm acum în fiecare din aceste dezbateri. Este suficient să menționăm că drepturile omului sunt privite, astăzi, ca un fel de instanță morală supremă și totodată legi „prepozitive” – o formă legislativă superioară, căreia toate legile pozitive trebuie să i se conformeze.

Această descriere, însă, se potrivește și unei alte categorii, care precede cu mult legislația modernă a drepturilor omului: este vorba despre dreptul natural. Dreptul natural este o doctrină juridică bazată pe convingerea că există o lege universală, care rezultă din ordinea divină a cosmosului sau din natura raţională şi socială a umanităţii. Dreptul natural are un caracter imuabil, universal și suprastatal; el nu a fost conferit de nici o autoritate umană și ca atare nu poate fi retras de vreuna.

Ceea ce înțelegem în mod larg prin drepturile omului este un set de tratate internaționale care definesc o varietate de drepturi ce sunt universal recunoscute. Nu există îndoială cu privire la importanța și valoarea acestor documente, dar este clar că acestea sunt, în sine, simple legi pozitive, surclasate de dreptul natural, pe care se presupune că îl transpun și îl aplică.

Analiza pe care v-o propunem clarifică diferențele și similitudinile dintre cele două corpus-uri juridice și arată, mai ales, de ce ele nu trebuie confundate.

 
Principiile de la Yogyakarta: Punct nodal al agendei împotriva familiei și a religiei
Miercuri, 27 Noiembrie 2019 09:35

[descarcă pdf]

Principiile de la Yogyakarta sunt un set de enunțuri privind punerea în aplicare a legislației internaționale a drepturilor omului în relație cu orientarea sexuală și identitatea de gen. Documentul se autodescrie drept un „ghid universal al drepturilor omului”, care are ca scop să oblige statele să promoveze activ homosexualitatea și pletora proliferantă a celorlalte „orientări sexuale” și „identități de gen” din „supa alfabetică” LGBTQIA+.

Principiile de la Yogyakarta au fost create și propagate de un grup de reprezentanți ai unor organizații non-guvernamentale, în majoritate activiști radicali pentru „drepturi sexuale”, cu intenția manifestă de a-și promova agenda.

Practic, documentul denaturează drepturile existente ale omului în privilegii pentru persoanele homosexuale.

În ce privește instituția socială cu cea mai îndelungată tradiție, familia, aceasta este amenințată direct de Principiile de la Yogyakarta, care cer ca aproape orice grup de persoane care dorește să se conceptualizeze astfel, să fie recunoscut drept „o familie”. Dacă descendența și căsătoria - criterii seculare, obiective, clare și înrădăcinate în conștiința publică încă din zorii civilizației - nu vor mai fi singurele care să dea naștere relațiilor de familie, atunci însăși noțiunea de familie va deveni una arbitrară. Un concept care este prea diluat devine lipsit de sens; fiind peste tot, familia va înceta să mai existe, în fapt, oriunde.

Ghidul nu a fost negociat de către state și nu are caracter obligatoriu; aspectele promovate sunt foarte controversate și sunt deja subiect de dezacorduri în interiorul diverselor organisme internaționale, ca și între acestea. Adoptarea unei rezoluții/moțiuni favorabile „ghidului” ar pune organismul internațional colectiv în poziția de a-și submina angajamentul de a proteja libertățile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, de conștiință și de religie.

Considerăm că întreg conținutul Principiilor de la Yogyakarta face parte dintr-o agendă, un program ideologic îndreptat împotriva ordinii sociale de către forțe a căror sorginte poate fi identificată în curentele revoluționare, începând cu Revoluția franceză, trecând prin Revoluția bolșevică și până la Revoluția sexuală și culturală de astăzi. Toate acestea și-au propus o răsturnare de proporții mondiale a valorilor, care nu putea avea loc fără anihilarea vechilor valori. Distrugerea fundamentului familial şi civilizațional creştin, considerat de ideologi „un construct social” folosit ca mijloc de oprimare, a fost și rămâne un scop prioritar al agendei revoluționare.

 
Dreptul la viață al copilului nenăscut, reflectat de Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice
Vineri, 22 Noiembrie 2019 20:29

[descarcă pdf]

Notăm câteva observații pe marginea articolului 6 al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (1966), pentru a arăta ceea ce considerăm drept o înţelegere unanimă, din partea autorilor tratatului, conform căreia copilul nenăscut este o fiinţă umană care are drept individual la protecţia legii.

Totodată, remarcăm că niciun document international obligatoriu nu susţine existența unui „drept la avort”. Deși încercări de a forța interpretări contrare au fost și sunt făcute, organismele de monitorizare nu au nici o autoritate – în temeiul dreptului internaţional general – să interpreteze într-un mod care creează noi obligaţii sau care modifică substanţa tratatelor.

Preponderenţa dovezilor din textele tratatelor indică, în general, o preocupare a comunităţii internaţionale de a proteja copilul în fața avortului şi nu de a acorda un „drept la avort”, care promovează o cultură a neo-barbarismului, în care noțiuni precum demnitatea şi egalitatea devin cel mult termeni ironici, iar drepturile omului sunt sluţite și transformate în instrumente de opresiune.

Dacă libertatea este doar puterea individului de a-şi urma interesele personale fără a lua în considerare drepturile celuilalt, atunci egalitatea umană ar fi abandonată, ideea de comunitate negată şi înlocuită de un război purtat de toți împotriva tuturor.

O societate care permite un asemenea mod de înțelegere a libertăţilor individuale se auto-erodează mai devreme sau mai târziu, transformându-se într-un conglomerat de grupuri rivale.


 
Canada – un avertisment de peste Ocean
Luni, 26 August 2019 11:03

[descarcă pdf]

Începând cu era premierului Pierre Trudeau (anii 1980), Canada s-a predat ideilor materialiste și egalitariste prin care toată dezbaterea publică este redusă la stadiul de „război civil” asupra „egalității” și a „drepturilor”. Recunoașterea legală a existenței vieții de familie în cuplurile homosexuale, chiar sub aspecte aparent benigne, a dat naștere gradual unei realități juridice similare până la identitate căsătoriei și totodată unor obligații pe care statul a fost chemat să le satisfacă prin egalizarea în drepturi a cuplurile heterosexuale cu cele unisex.

Această nouă realitate, în întregime fabricată pe cale juridică, privează copiii de dreptul la filiația naturală, dar și conferă statului puterea de a trece peste autonomia părinților biologici, ceea ce înseamnă că drepturile parentale sunt puternic uzurpate. Și alte drepturi sunt afectate: libertatea de conștiință și de religie; libertatea de gândire, credință, opinie și de exprimare, inclusiv libertatea presei și alte mijloace media de comunicare; libertatea de întrunire pașnică; și libertatea de asociere.

Doar foarte rar (și cu jenă) mai există în Canada vreo dezbatere despre bine, natural, moral obligatoriu și adevăr. Mai mult: dacă valorile, credințele și opiniile politice îți sunt diferite de ale statului, riști să-ți pierzi licența profesională, locul de muncă, afacerea și chiar copiii.

Întrebat cum s-a putut petrece această schimbare în Canada, Pierre Trudeau (tatăl actualului premier Justin Trudeau) unul dintre inițiatorii „reformelor” în legislația familiei, s-a comparat cu un căpitan al unei nave numită Stat. Toți cetățenii, a spus el, sunt ca pasagerii dormind pe punte. „Am știut că tot ce trebuie să fac este să schimb cursul astăzi un pic, mâine un pic și ei se vor trezi într-un alt port, mii de mile depărtare de cel spre care ei au crezut că se îndreaptă.”

Din analiza realităților juridice și sociale canadiene rezultă că scopul final al mișcării pentru „egalitatea în drepturi a persoanelor LGBT” nu vizează obiectivul declarat, ci instituirea unui regim juridic al familiei cu totul nou, regim care poate exista numai dacă unitatea familială naturală, originară, este distrusă. Atingerea scopului presupune o putere statală centralizată și sfârșitul unor libertăți considerate până de curând esențiale într-o societate democratică.

 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL

Sprijină activitatea PRO VITA printr-o donație!

Abonare la newsletter
Conectează-te cu noi prin...

provita bucuresti la youtube

consiliere pentru femeile insarcinate

programul educational vreau sa aflu

actiuni in instanta

Misiunea noastră: Să ocrotim copilul născut şi nenăscut aflat în dificultate, fără discriminare, până la integrarea sa în familia naturală.

Condiţii de utilizare: Conţinutul saitului este proprietatea intelectuală a persoanei juridice „Asociaţia PRO VITA București”. Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons License. Găzdure: Bogdan I. Stanciu photography